Românii şi mitul unui "pater patriae"-Scurte reflecţii înainte de turul doi al prezidenţialelor de anul trecut

Românii şi mitul unui "pater patriae"

De ce oare se înregistrează procentaje mai mari de participare la vot când e vorba de alegeri prezidenţiale în România, comparativ cu alegerile locale, parlamentare sau europarlamentare?

...Pentru că românii sunt o naţie cu un puternic spirit paternalist. Românii se simt confortabil când au un Conducător, un tătuc. Ei conştientizează deopotrivă că le incumbă o misiune deosebită: aceea de a-şi alege ei înşişi pe acest "pater patriae". De asemenea, românii pot să îşi iubească pătimaş conducătorii. Însă această iubire se poate transforma în timp în ură viscerală. Regele Mihai I era adulat până la momentul abdicării forţate, iar la începutul anilor 1990 era extrem de hulit -din pricina pervertirii mentalităţilor după "marea glaciaţiune totalitară comunistă" (Florin Muller) şi pe fondul propagandei antimonarhice a noii puteri postdecmbriste. Nicolae Ceauşescu, dacă ar fi riscat organizarea de alegeri libere după 21 august 1968, ar fi câştigat detaşat, iar cvasimajoritatea românilor şi-ar fi dat viaţa pentru el. Însă, după 21 de ani, tot într-o zi de 21 (21 decembrie 1989) ar fi fost linşat de cei mai mulţi dintre români. Ulterior, aversiunea imensă faţă de Ceauşescu a fost transformată în dragoste pentru noul "pater", Ion Iliescu, care la rândul său, va cădea de asemenea în dizgraţia poporului (sau măcar a unei părţi însemnate)... Şi cu Traian Băsescu lucrurile au stat aproximativ într-o manieră similară. Oare, cine va fi următorul "pater"? Vom vedea câţi cetăţeni vor vota peste două săptămâni iar peste câţiva ani, dacă şi noul şef de stat va deveni persona non grata...