''Socialismul nu este doar o problema a muncitorilor sau a asa-numitilor cetateni de starea a patra, dar, in primul rand este un curent ateu, un curent care reprezinta expresia contemporana a ateismului, un fel de Turn Babel construit fara ajutorul lui Dumnezeu, si nu cu scopul de a ajunge de la pamant la cer, ci cu acela de a cobori cerul in mocirla de pe pamant'' (F. M. Dostoievski)
''Pentru a incarca normele, demonstrandu-se ca puteau fi indeplinite, se folosea si procedeul urmator: se consemna in acte ca in zilele cu geruri de peste 50 de grade programul de productie fusese suspendat, dar in realitate detinutii erau scosi la munca, si ceea ce se putea stoarce din ei in aceste zile se defalca pe celelalte, marindu-se astfel procentajul de relizare a normelor. (Cei degerati intr-o zi ca asta erau inregistrati de complezenta sectie sanitara ca decedati din alte motive. Cat despre cei ce ramaneau in urma pe drumul de intoarcere, incapabili sa mearga mai departe ori tarandu-se in patru labe cu cate un tendon rupt, acestia erau impuscati de escorta, pentru ca nu cumva sa evadeze pana s-ar fi intors sa-i culeaga)''
''La sfarsitul zilei de munca, pe santier raman mortii. Zapada le acopera incetul cu incetul chipurile...Pana vara din cadavrele neridicate la timp, raman doar oasele, care sunt aruncate in betoniere odata cu pietrisul..''
''Se spune ca in februarie-martie 1938, tuturor serviciilor NKVD li s-a difuzat o instructiune secreta: sa fie redus numarul detinutilor! (nu prin eliberarea lor fireste)...Atunci sefii escortelor isi verificau abilitatea de tintasi cu focuri de pusca mitraliera trase asupra detinutilor ce se impiedicau in mers. Atunci, in fiecare dimineata, detinutii de serviciu pe lagar carau mortii in stive , ca pe busteni, la postul de garda- Cand trecatorile erau blocate de nameti, la minele indepartate se dadea doar cate o suta de grame de paine pe zi, fara ca ratiile nedistribuite sa mai fie recuperate vreodata...Detinutii care ramaneau in urma coloanei erau batuti cu ciomege si hartaniti de caini. La lucru, pe un ger de minus 45 de grade, zekii (detinuti politici in Uniunea Sovietica-n.m.) n-aveau voie sa isi aprinda un foc si sa se incalzeasca (sutilor le era ingaduit)....Numeroase lagpunkte au ajuns faimoase prin executiile si imensele lor gropi comune. La Zolotistii, brigazile erau scoase din abataj ziua in amiaza mare, descizandu-se focul asupra lor, la gramada. Lui Nikolai Andreevici Aglanov, ...ii placea ca, facansu-si aparitia la apel sa aleaga cate o brigada...ordona ca detinutii sa fie dusi undeva mai la o parte si-si descarca el insusi pistoletul in oamenii speriati si inghesuiti, insotindu-si impuscaturile cu strigate de bucurie....''
(Alexandr Soljenitin, ''Arhipelagul Gulag'')
In vreme ce in URSS se intamplau astefel de grozavii, intelectuali iresponsabili din Occident, precum scriitorul G. B. Shaw, filosoful Bertrand Russel, ori decanul de Canterburry, H. Johnson si altii se intreceau in laude la adresa sistemului sovietic.
Ma bucur totusi ca scriitorul roman, Panait Istrati, scriind Spovedania unui invins si-a deschis ochii asupra adevaratei imagini a Uniunii Sovieitce sub Stalin... Dar si-a atras infierarea de catre unii admiratori ai ''parintelui popoarelor''...
...Astfel de exemple infioratoare sunt numeroase, relevante pentru cel mai atroce regim politic (cel comunist), pentru un ''stat criminal'', ca sa il parafrazez pe Yves Ternon...
