Totalitarism, terorism, eliminare, convertire...
Dintr-o perspectivă metaforică, totalitarismele (nazismul şi comunismul) au întruchipat "ciuma" (Albert Camus) unui veac, calificat de mulţi drept "secolul - lagărelor" sau al "extremelor". Dacă nazismul a postulat "a priori" superioritatea unei rase față de altele, comunismul a stabilit drept axiomă superioritatea clasei muncitoare, ceea ce justifica statutul ei de clasă conducătoare. Îndeosebi comunismul a utilizat, între altele, două mecanisme împotriva celor damnați pe criterii de clasă: convertirea obligatorie, sub constrângere și, după caz, eliminarea, "vaporizarea" (George Orwell). Posibilitatea convertirii era oferită cu cinism de puterea comunistă ca un suprem act de clemență în favoarea indezirabililor, care doreau să fie ''recuperați''. Cei care refuzau converitirea, menținându-și verticalitatea, erau fie plasați la periferia societății, devenind ''marginalii'' (Jacques Le Goff) secolului XX, fie erau sortiți să dispară în "Holocaustul''social.
Rămânând la aceeași abordare metaforică, putem considera în mod just că fundamentalismul religios islamic este incarnarea ''ciumei'' secolului al XXI-lea. Radicalismul extremist al organizației teroriste djihadiste Statul Islamic implică parțial mecanisme similare de luptă împotriva inamicilor religioși, priviți și percepuți de la bun început cu ostilitate nedisimulată. Creștinul este reprezentat ca un dușman ireconciliabil. Intoleranța față de alteritate este o constantă vizibilă atât în totalitarisme cât și în radicalismul islamic. "Necredincioșilor" li se rezervă doar două alternative: convertirea la Islam sau moartea. Françoise Thom aprecia că nazismul s-a fundamentat pe o biologie falsă (contrafăcută), iar comunismul pe o sociologie falsă (contrafăcută). Am putea conchide extrapolând că "ciuma" începutului de mileniu al III-lea (fundamentalismul religios care s-a îndepărtat de litera Coranului) se întemeiază pe o religiozitate contrafăcută, pe credința eronată în infailibilitatea propriei religii și a superiorității ei.
Pe de altă parte, autointitularea și autoproclamarea unei organizații teroriste, a unui actor nonstatal drept "Stat Islamic" relevă două aspecte semnificative: veleitățile sale de universalitate și, mai ales, declinul rolului consacrat al statului ca principal și cel mai important actor al relațiilor internaționale. Așadar, una dintre asumpțiile fudamentale ale realismului clasic și realismului structural este pusă serios sub semnul îndoielii în urma ultimelor evoluții.
Cum ar putea fi eradicată "ciuma" prezentului? Numai prin unitate, prin solidaritate, printr-un efort conjugat al democrațiilor occidentale, în frunte cu SUA. Ele vor trebui să își coordoneze eforturile cu statele din Orientul Mijlociu dispuse să lupte contra acestu flagel ucigător, terorismul. Terorismul reprezintă cea mai josnică și lașă formă de violență și este nevoie să fie condamnat și îndeosebi combatut. De asemenea, este necesar ca societatea occidentală să se reîntoarcă la valorile și principiile creștine.Trebuie să reflectăm îndelung asupra afirmației profetice a luiAndré Malraux: "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc"...
