Regimurile politice comuniste au fost catalogate pe buna dreptate de către o parte dintre istorici si politologi drept regimuri criminale. Numeroasele victime ale execuţiilor (o bună parte fără nicio judecată), sistemul diabolic bine pus la punct al lagărelor de "reeducare prin muncă", epidemiile de foamete, instrumentalizate sau provocate de stat, la care se adaugă deportările pe scară largă acreditează această calificare.
Statul criminal comunist a instrumentalizat foametea din Rusia sovietică din 1921-1922, soldată cu 5 milioane de victime, pentru a-şi consolida puterea. Vladimir Ilici Lenin a declarat dealtfel că foametea este benefică întrucât va frânge credinţa ţăranilor ruşi în Dumnezeu. Foametea din Ucraina, un genocid colosal organizat de către regimul stalinist, a secerat numai în iarna 1932-1933 până la 7 milioane de vieţi, cărora li se adaugă victimele din Kazahstan şi Caucazul de Nord, în total în jur de 10 milioane. Marea foamete din China maoistă (1960-1962) a generat, de asemenea, milioane de decese. În prezent, Coreea de Nord se află din nou în pragul unei epidemii de foamete devastatoare, precum cea din 1995-1997, în vreme ce autorităţile de la Pyongyang alocă sume uriaşe de bani pentru a aniversa anul viitor 100 de ani de la naşterea celui care a fost proclamat "preşedintele etern", Kim Il Sung.
Condiţiile inumane de lucru din lagărele comuniste, hrana puţină şi mizeră şi sistemul sanitar precar atestă premeditarea autorităţilor în demersul lor lor de a-i ucide lent pe deţinuţi, fără nicio remuşcare. La ce bun să trăiască, căci în opinia autorităţilor erau doar nişte "duşmani ai poporului"?!...Prizonierii din lagărele de concentrare-exterminare erau practic sclavi în plin secol al XX-lea, sau un fel de iobagi medievali, cu deosebirea că situaţia acestora din urmă era ceva mai bună. În fond, prizonierii politici erau supuşi unui proiect gigantesc de inginerie socială şi condamnaţi a priori la pieire pe criterii de clasă. Statisticile demonstrează fără putinţă de tăgadă faptul că regimul comunist surclasează nazismul din punct de vedere al vieţilor curmate. Criminalitatea regimurilor de tip sovietic este unică în istorie deoarece au purtat războaie de exterminare împotriva propriilor popoare, sau cel puţin împotriva categoriilor indezirabile, care potrivit lui Karl Marx trebuiau să dipară în "Holocaustul revoluţiei".
Un "holocaust" justificat pe criterii sociale... Regimul khmerilor roşii ai lui Pol-Pot din Cambodgia (Kampuchia, redenumită astfel de către regim), preluând cu sârg din foarte bogata experienţă criminală a regimului stalinist şi a celui maoist din China, a concretizat poate cel mai bine, prin procentul de victime, ideea de Holocaust social. Între 20 şi 33% din populaţia ţării a fost ucisă cu brutalitate în numele unei ideologii, în doar 4 ani (1975-1979): intelectuali, funcţionari, clerici, minorităţi etnice etc. Oameni nevinovaţi (inclusiv copii) au fost torturaţi până la moarte. Au avut loc execuţii arbitrare în masă; şcolile, bursele şi băncile au fost închise, comerţul suprimat, revenindu-se la trocul care caracterizase societăţile arhaice. Dealtfel, nu au numit comuniştii etapa preistoriei "comuna primitivă"?...Instituţia familiei a fost abolită, iar orice religie interzisă. Capitala Pnom-Penh a fost evacuată cu forţa, populaţia fiind strămutată în mediul rural şi constrânsă să muncească până la epuizare pe "câmpurile morţii". Aceştia trebuiau să fie noii oameni, de care vorbea ideologia comunistă.
O ideologie care a lăsat în urmă lacrimile familiilor îndurerate, nenumărate gropi comune, alienare, dezbinare, dezastru economic...
În numele unei utopii, au fost ucişi până la 100 de milioane de oameni (posibil chiar mai mulţi): aproximativ 60 de milioane în R. P. Chineză; în jur de 20 de milioane în URSS (moartea mai multor milioane de oameni nu reprezenta oricum decât o statistică pentru Iosif Stalin, acest "Ivan cel Groaznic" comunist); 2-3 milioane în Cambodgia; 2 milioane în RPD Coreeană; peste un milion în regimurile comuniste instaurate în Africa, în Afganistan şi în Europa Central-Răsăriteană sovietizată şi satelizată, peste 100.000 în America Latină.
O istorie a unei iluzii scrisă cu foarte mult sânge...
