Hadrian Gorun, "Relatii internationale in secolul al XX-lea: Concepte fundamentale, scoli de gandire, repere istorice", prefata de Ion Bulei

Semnalam studentilor, colegilor si tuturor celor interesati publicarea volumului didactico-stiintific "Relatii internationale in secolul al XX-lea: Concepte fundamentale, scoli de gandire, repere istorice", Editura "Academica Brancusi", Targu-Jiu, 2011, 298 pagini. Daca prefata unei lucrari anterioare a subsemnatului, intitulata "Relatii politico-diplomatice si militare ale Romaniei cu Franta in Primul razboi mondial" a fost elaborata de d-ul cercetator stiintific I Lucian Nastasa, de la Institutul de Istorie "George Baritiu" al Academiei Romane, prezentul volum a fost prefatat de catre d-ul prof. univ. dr. Ion Bulei de la Universitatea Bucuresti si cercetator stiintific la Institutul de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane. Adresez multumiri si pe aceasta cale d-lui profesor.

Pentru a spori interesul, redam mai jos prefata prezentei carti.

"O nouă carte, acelaşi valoros istoric"









"Tânărul istoric Hadrian Gorun nu încetează să ne surprindă cu capacitatea sa de lucru debordantă şi cu incontestabila calitate a scrisului său. Un scris cu reale virtuţi de comunicare, cu o excelentă stăpânire a proprietăţii termenilor. Hadrian Gorun ne-a oferit până acum câteva lucrări pe care orice istoric serios le-a pus alături pentru a fi consultate cu mare folos de fiecare dată când drumurile sale treceau prin zona de preocupări ale istoricului nostru. Sunt lucrările: Relaţii politico-diplomatice şi militare ale României cu Franţa în primul război mondial, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2009 şi Relaţiile româno-franceze în anii neutralităţii României, Editura Universitaria, Craiova, 2006 (încurcături administrative au făcut ca prima dintre aceste lucrări să nu ia anul trecut premiul Academiei Române. Păcat, dar timpul nu-i deloc pierdut).

Cartea de faţă nu e în genul acestor două cărţi precedente. E o carte izvorâtă din contactul lui H. Gorun cu studenţii. Tânărul profesor a constat cât de mult sunt interesaţi studenţii de relaţiile internaţionale. Extraordinara dezvoltare tehnologică din această vreme postmodernă prin care trecem incită, provoacă minţile tuturor, ale celor mai tineri dintre noi cu deosebire. Într-o epocă în care internaţionalizarea vieţii cotidiene creşte rapid, într-o vreme de maximă creativitate, cum este aceasta pe care o trăim, interacţiunile dintre popoare şi culturi atrag, stârnesc un interes enorm şi cer participări. Aculturaţia, procesul de a primi şi a da în acelaşi timp, e întâlnită pretutindeni. În acelaş timp cu dorinţa de participare e prezentă şi nevoia de cunoaştere. Numai ea, cunoaşterea, îngăduie spiritul critic, singurul care presupune şi oferă valoare. Nu poţi primi şi oferi orice. Aculturaţia e posibilă în condiţiile cunoaşterii.

Aşadar despre ce vorbim, pare să ne întrebe Hadrian Gorun? Şi ne propune, cu această nouă carte a sa, o contribuţie deopotrivă ştiinţifică şi didactică, un curs universitar foarte serios. Întreaga esenţă a relaţiilor internaţionale, analiză metodologică şi evoluţie concretă, ne este redată cu mare limpezime şi cu maximă concetrare de idei esenţiale. Deci conceptele fundamentale în relaţiile internaţionale, politica externă şi diplomaţia, sistemul internaţional şi actorii relaţiilor internaţionale, balanţa puterii, curente şi şcoli de gândire în relaţiile internaţionale, fundamentele noii ordini internaţionale, multipolarismul, bipolarismul, sistemul de securitate colectivă, conflictul ideologic, cîteva repere istorice... Iată cîteva din aspectele abordate de noua carte a lui H. Gorun.

Această carte a lui H.Gorun va constitui manualul tânărului student în relaţiile internaţionale, indispensabil pentru pregătirea sa. De aici va trebui să plece în aprofundarea oricărui subiect de relaţii internaţionale. H. Gorun îi pune la îndemână conceptul de încadrare, unghiul de abordare, chintesenţa subiectului. Deci îi dă punctul de pornire. O bibliografie sumară trimite la contribuţiile de la general la specific.

H. Gorun e un cercetător prestigios, fapt demonstrat cu prisosinţă în tot ce a publicat până acum. Ne dovedeşte prin noua sa carte pe care tocmai ne-o propune că este într-adevăr şi un profesor care se respectă nu doar pe sine, dar respectă această frumoasă meserie, unde mulţi sunt chemaţi, dar puţini, foarte puţini, sunt şi aleşi."


Ion Bulei

Recenzie publicată în ''Revista de Ştiinţe politice şi Relaţii Internaţionale'' , Nr.1/2010, de către prof. univ. dr. Ion Bulei

http://issuu.com/leul/docs/rev._st._pol._rel._int__vii__1__2010

Hadrian Gorun,
Relaţii politico-diplomatice şi militare ale României cu Franţa în primul rãzboi mondial, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2009, 376 p.



Relaţiile româno-franceze în anii Marelui Rãzboi, cum îi zic francezii, sau ai Rãzboiului Reîntregirii, cum îi zic românii primului rãzboi mondial,pãreau suficient de bine cunoscute prin publicarea colecţiilor de documente Documents diplomatiques français (1871-1914) şi Documents diplomatiques concernant les rapports entre l’Autriche-Hongrie et la Roumanie: 22 Juillet 1914-27 Août 1916, 1918 la români. Desãvârşirea unitãţii naţional-statale a poporului român, precum şi a publicãrii de Documente strãine despre români sau a memoriilor lui I. G. Duca, Vasile Rudeanu, Alexandru Marghiloman, Radu Rosetti, Constantin Argetoianu, ale reginei Maria a României, ale lui Alexandru Averescu, Ştefan Zeletin, Gheorghe I. Brãtianu, ale contelui Auguste Charles de Saint-Aulaire, Maurice Georges Paléologue, Raymond Poincaré, Maurice Sarrail, F. J. Deygas, Jacques-Joseph Joffre, Victor Pétin, René Chambe, sau prin cunoaşterea corespondenţei generalului Henri Berthelot, publicatã de istoricul american Glenn E. Torrey. De asemenea, asupra subiectului au stãruit, pe lângã Nicolae Iorga sau Constantin Kiriţescu, istorici ca Vasile Vesa sau George Cipãianu (vezi volumele lor remarcabile: La présence française en Roumanie pendant la Grande Guerre, respectiv La fin de la première Guerre Mondiale et la nouvelle architecture géopolitique européenne, care sunt chiar pe tema abordatã de H. Gorun). Totodatã, despre aceastã temã au scris oameni politici, diplomaţi şi militari români, francezi, ruşi şi britanici precum Constantin Diamandi, Maurice Georges Paléologue, Raymond Poincaré, Serghei Sazonov, Iuri Nikiforovici Danilov, David Lloyd
George, William Robert Robertson, Take Ionescu. De menţionat şi contribuţiile lui Albert Pingaud, Pierre Renouvin, Rene Moulin, John Keegan sau excelenta Romania and World War I, a istoricului american Glenn E. Torrey. La toate acestea ar mai trebui adãugate încã altele. Între ele menţionãm şi cele douã volume de documente italiene publicate de Rudolf Dinu şiIon Bulei: 35 anni di relazioni italo-romene, 1879-1914. Documenti diplomatici italiani şi La Romania nella grande guerra 1914-1918, cu multe referiri şi la relaţiile româno-franceze. Ar trebui adãugate şi amintirile lui Gheorghe Gh. Mârzescu din anii 1917-1918. Deci, la o primã impresie, un subiect ca acesta propus de H. Gorun pare destul de bine cunoscut pentru a mai fi nevoie sã se revinã asupra lui. Iatã însã cã
o nouã cercetare în principalele arhive franceze şi române şi o reluare din alte unghiuri a acestui subiect aduc alte numeroase elemente de noutate informaţionalã şi de analizã istoricã. Ele îmbogãţesc sau nuanţeazã ceea ce se ştia pânã acum, cu însemnate câştiguri pentru istoriografie. De asemenea, metodologia folositã de autor, prin punerea în evidenţã a relaţiilor româno-bulgare şi judecarea prin unghiul
deschis de ele a relaţiilor româno-franceze, mi se pare aducãtoare de un plus de interes. Aici era de folosit şi lucrarea lui Alberto Basciani despre conflictul dintre Bulgaria şi România pentru Cadrilater, publicatã în 2001 în Editura Periferia din Roma şi lucrarea Românii şi bulgarii. Provocãrile unei vecinãtãţi, publicatã în 2007 la Cartea universitarã din Bucureşti. Autorul aduce date noi privind acţiunile
Antantei pentru normalizarea raporturilor româno-bulgare în vederea reconstituirii unui bloc al statelor balcanice şi relaţiile României cu Franţa şi Rusia în
contextul potenţialului pericol bulgar. Noi informaţii şi noi interpretãri avem prin lucrarea dlui Gorun privind nerespectarea de cãtre Antanta a obligaţiilor asumate prin convenţiile din august 1916, impactul acestor consecinţe asupra relaţiilor politico-diplomatice şi militare franco-române. Sunt date noi privind relaţiile militare româno-ruse, poziţia Franţei faţã de posibilitatea evacuãrii armatei,populaţiei şi autoritãţilor române în Rusia, privind conferinţele interaliate din primul rãzboi mondial şi problemele balcanicã şi româneascã, relaţiile româno-franceze şi România-Antanta în apropierea momentului semnãrii armistiţiului de la Focşani, în ultimele luni ale guvernului Brãtianu, în timpul guvernãrii Alexandru Averescu şi Alexandru Marghiloman.
H. Gorun, întemeiat pe documentele diplomatice la îndemânã, explicã limpede faptul cã I.I.C. Brãtianu nu a voit sã arunce România în rãzboi fãrã a avea semnãtura tuturor aliaþilor, Franþa, Rusia, Anglia, Italia, pe harta de revendicãri româneºti. Explicã, prin punerea în circulaţie a unor noi mãrturii, faptul cã Rusia, principalul partener de discuţii, s-a opus pânã în 1916 la încadrarea Banatului întreg şi a Bucovinei
întregi la România. De aceea au trecut toate momentele favorabile din punct de vedere militar, din 1914,1915, 1916 şi România n-a intrat în rãzboi. Aceasta a fost politica lui I.I.C. Brãtianu. El voia ca patru mari ţãri europene sã-şi punã semnãtura pe un tratat de recunoaştere a României Mari. A voit un succes politico-diplomatic şi l-a obţinut pânã la urmã. Din pãcate, din punct de vedere militar momentul a fost complet nefavorabil şi prima parte a campaniei româneşti a fost un dezastru.
În cartea sa autorul recurge aproape exclusiv la documentul diplomatic. Uneori şi când nu e cazul, de pildã, atunci când face referire la evenimente interne
(cum ar fi intrarea conservator-democraţilor în guvern în decembrie 1916). În mod normal se uzeazã în astfel de cazuri de izvoarele interne. Informaţia dobânditã din documentele diplomatice credem cã trebuie subordonatã mai strâns ideilor urmãrite de autor. Se evitau astfel unele repetãri.
Ne aflãm în faþa unei lucrãri foarte bine susţinute documentar, în primul rând cu material informativ de arhivã, o lucrare care aduce multe elemente noi în cunoaşterea rãzboiului României, al desfãşurãrii de ansamblu a primului rãzboi mondial pe frontul sãu rãsãritean. H. Gorun se dovedeşte a fi un foarte bun cunoscãtor al arhivelor franceze şi româneşti. Informaţia abundentã şi de prima mânã susţine mereu afirmaţiile cãrţii sale. Din acest punct de vedere contribuţia sa e cu adevãrat o reuşitã ştiinţificã. Cu lucrarea sa, care continuã cartea anterioarã referitoare la relaţiile româno-franceze din anii neutralitãţii României, Hadrian Gorun confirmã şi aplecarea tinerilor reprezentanţi ai noii generaţii de istorici spre o cercetare istoriograficã temeinicã, metodicã, de perspectivã, în vremea noastrã de un crescut interes pentru cunoaşterea popoarelor europene într-o Europã unitã deocamdatã mai mult politic. Hadrian Gorun rãspunde unor îndemnuri proprii, dar şi generale ale generaţiei cãreia îi aparþine.
NOTE DE LECTURÃ / RECENZII
Ion Bulei