Sărbătoarea naşterii Domnului Isus Hristos ar trebui să-i facă pe oameni mai buni, astfel încât să fie date uitării toate conflictele, adversităţile şi neînţelegerile.
Mi-am adus aminte de un eveniment deosebit, care s-a consumat în ziua de Crăciun a anului 1914, cel dintâi Crăciun din timpul Primei conflagraţii mondiale. Trebuie să subliniem că războaiele, alături de regimurile politice totalitare reprezintă cele mai mari calamităţi, de care a avut şi, din nenorocire, încă mai are parte omenirea.
...Şi totuşi armele au tăcut pentru o zi, în 25 decembrie 1914. Ceea ce istoriografia consemnează sub titulatura de armistiţiul de Crăciun desemnează oprirea neoficială a luptelor dintre trupele germane şi cele britanice pe linia frontului. Militarii celor două armate au părăsit concomitent tranşeele şi, fapt extraordinar, au fraternizat. Au servit masa împreună, au cântat colinde şi chiar au jucat fotbal. Mai târziu, soldaţii şi-au reluat poziţiile din tranşee, dar calmul a domnit întreaga zi. Înseamnă că uneori oamenii sunt în stare să îşi respecte aproapele, conştientizând că toţi sunt făpturile lui Dumnezeu, chiar dacă vorbesc limbi diferite şi au interese divergente.
Ţin să urez Crăciun luminos şi un an nou plin de realizări tuturor cititorilor acestui blog.
