O mărturie mai...atipică, dar cu siguranţă emoţionantă din Primul Război Mondial

Fragmente din Formula AS, nr. 1102, ianuarie 2014


“…Într-una din zile, a fost adus un căpitan în rezervă, pe nume Artur N. , participant la primul război mondial, începând cu 1914 şi până în 1920. Ne-a vorbit mai mult despre luptele de la Mărăşeşti, la care a luat parte efectiv. Darul de povestitor pe care l-a avut ne-a cucerit nespus, că nici nu am ştiut când au trecut cele 2 ore de expunere. Încântaţi fiind, l-am rugat să ne spună şi alte întâmplări care l-au marcat în anii de război şi pe care nu le va uita niciodată. A consimţit cu multă plăcere şi ne-a povestit următoarea întâmplare:

[…] Regimentul 32 din care făceam parte a suferit pierderi foarte mari în oameni şi material de război şi de aceea, retraşi de pe linia frontului şi trimişi la Iaşi pentru refacere. Iaşul era supraaglomerat de refugiaţi, de armata română şi rusă şi de aceea a rămas să ne “refacem” în vagoanele de marfă cu care venisem de pe front[…]
Într-o dimineaţă […]s-au auzit câteva explozii, după care s-a dat alarma[…]Am văzut magaziile CFR arzând. Toţi cei care eram valizi am fugit să dăm o mână de ajutor la stingerea incendiului[…] Deodată, vedem fugind o pisică, care s-a băgat sub o magazine şi care, după 20-30 de secunde, s-a întors aducând în gură un pisoi. L-a lăsat la picioarele noastre şi a fugit din nous pre magazine şi, iarăşi, după aproape un minut, a mai adus un pisoi. În acel moment, un soldat a prins-o ca să n-o mai lase să se ducă în magazine, deoarece pericolul de a nu se mai întoarce ra foarte mare. Atunci pisica l-a muşcat de mână şi l-a zgâriat, iar soldatul i-a dat drumul, a fugit din nou sub magazine. Secundele treceau şi ea nu mai apărea. Deodată, acoperişul magaziei s-a prăbuşit. Suflul produs de acoperişul în cădere a ajuns până la noi. Am luat repede cei doi pisoi şi ne-am retras. Mama lor nu a mai apărut. Niciodată nu se va şti pentru câţi pisoi s-a jertfit această pisică mamă. Impresionat de întâmplare, am hotărât să iau unul din pisoi şi să-l port în raniţă, în toată perioada care va urma. Celălalt pisoi a fost luat de un sergent, care, ca şi mine, s-a ocupat de creşterea lui. A trăit 12 ani.
A urmat un moment de tăcere, după care, unul câte unul ne-am sculat în picioare luând poziţia de drepţi. Trecând printre noi, fostul sublocotenent din primul război mondial […] avea lacrimi în ochi. Oare la ce se gândea?”


(Anton Gherca, “Jertfa mamei”, in Formula AS, nr. 1102, ianuarie 2014)

O carte pasionantă

Există unele cărţi de care m-am îndrăgostit la prima lectură. "Întoarcerea acasă" (The Long Walk) este una dintre acestea. Un jurnal de călătorie remarcabil, captivant pentru orice pasionat de istorie sau beletristică. Toate cele opt perosonaje care au evadat din Gulag sunt, fără îndoială, nişte învingători, chiar dacă la destinaţie au reuşit să ajungă doar patru...Compasiunea şi respectul meu pentru cei patru (o tânără- Kristina Polanska şi trei bărbaţi) care au pierit din pricina vicisitudinilor drumului către libertate. Din nefericire, ecranizarea cărţii-mărturie a lui Sławomir Rawicz nu se ridică tocmai la standardele scriiturii. Posibil să încerc să realizez şi o prezentare (fie ea şi mai scurtă) a acestui fascinant volum, deşi în următoarele 2-3 săptămâni o să am un program destul de încărcat...


http://librarie.carturesti.ro/intoarcerea-acasa-povestea-adevarata-a-unui-drum-anevoios-spre-libertate-283071

Cambodgia khmerilor rosii- societate distopica (scurte reflectii)

Cambodgia khmerilor rosii reprezinta probabil cel mai elocvent exemplu de societate distopica, in care teroarea exercitata asupra individului a atins cote inimaginabile. Cu siguranta, nu ne hazardam cand afirmam ca este vorba de cel mai atroce regim al veacului al XX-lea.
Un amalgam de stalinism si maoism, duse la extrem. De fapt, Saloth Sar (Pol Pot) si acolitii sai au preluat din vasta experienta criminala a tuturor regimurilor comuniste, fiind creatorii unui stat criminal ce a exterminat pana la o treime din propria populatie. Un genocid unic in lumea contemporana... Regimul khmerilor rosii a intruchipat fara doar si poate ideea de Holocaust bazat pe criterii sociale. Un proiect gigantic de inginerie sociala la care au procedat, dealtminteri atat Iosif Stalin, cat si Mao Zenong si Kim Il Sung. Categorii intregi, de la intelectuali si functionari, proprietari funciari la comercianti si clerici, pana la straini (chinezi si vietnamezi, indeosebi, desi oficial R. P. Chineza a sprijinit autoritatile de la Phnom Penh) etc. erau sortite anihilarii, "vaporizarii", un concept uzitat de George Orwell, in al sau memorabil "1984".
Regimul de teroare urmarea finalmente desfiintarea claselor sociale, edificarea unei societati lipsite de clase. De allfel, Kmerii rosii au izbutit sa puna bazele unei societati de tip orwellian perfecte (a se vedea in acest sens, impunerea unui nou limbaj, mesele luate in comun, intruchiparea lui Big Brother in persoana lui Pol Pot, care era numit Fratele Numarul Unu, iar aghiotantul sau Nuon Chea, Fratele Numarul Doi). Am putea adauga la cele enumerate adoptarea unui noi calendar, ce marca Anul Zero (de fapt, anul acapararii puterii de catre khmerii rosii), destramarea familiilor, separarea copiilor de parinti (multi parinti au fost ucisi, fiind socotiti nereeducabili, obligativitatea schimbarii numelor considerate a fi prea burgheze, ceea ce denota depersonalizarea completa.)
Coreea de Nord a lui Kim Jong Un este actualmente un alt exemplu de societate distopica, orwelliana. Desi comunismul a insemnat in majoritatea cazurilor (inclusiv in URSS sau in RSR) urbanizare si industrializare masiva, khmerii rosii au impus cel mai brutal comunism de tip rural. Majoritatea oraselor au fost evacuate cu forta aproape complet, populatia fiind constransa sa trudeasca in orezarii in zonele rurale. Suprimarea banilor, desfiintarea bancilor, revenirea la trocul specific societatilor primitive reprezinta alte caracteristici ale unui regim care in mai putin de 4 ani, intre 17 aprilie 1975 si ianuarie 1979 a curmat aproape 2 milioane de vieti. Scolile au fost inchise in totalitate. Cladirea dezafectata a unui liceu din capitala Phnom Penh a fost transformata in centrul de tortura si exterminare, S2. "Masina de ucis" a functionat cu o eficienta infioratoare, existand doar cativa supravietuitori din cei aproape 20000 de detinuti incarcerati acolo. Sunt consemnate pana si vivisectii si alte experimente carora le-au cazut victime oameni nevinovati. Comandantul acelui macabru stabiliment, Kang Kek Ieu("Duch'')a fost condamnat la detentie pe viata abia acum cativa ani. In prealabil, Duch isi facuse ucenicia intr-un alt centru de eliminare fizica, situat in jungla, anume M13. Inainte de a parasi acel loc, khmerii rosii au executat pe toti prizonierii, i-au atuncat intr-o groapa comuna si au plantat cocotieri si manioc.

Surprinde poate in Cambodgia khmerilor rosii absenta unui cult al personalitatii conducatorilor, desi comunismul asiatic a consacrat cultul personalitatii lui Mao Zedong si al lui Kim Ir Sen, adularea celor doi dictatori atingand dimensiuni greu de inchipuit. "Angkarul" (de fapt partidul comunist al Kampuchiei Democratice, cum a fost redenumita tara) era practic o organizatie cvasisecreta pentru oamenii obisnuiti, terorizati si abrutizati. Secretomania, invaluirea liderilor in mister ma duce cu gandul nu numai la George Orwell, dar si la literatura lui Franz Kafka. Recent am lecturat cutremuratoarele marturii ale lui Rithy Pan ,un supravietuitor al imensului lagar de exterminare pe care l-a reprezentat in a doua jumatate a anilor '70 Cambodgia. Poate voi incerca pe viitor sa realizez o analiza mai ampla a regimului khmerilor rosii sau macar o recenzie a fascinantei carti de marturii a lui Rithy Pan, intitulata foarte inspirat chiar "Eliminarea"...