Comuniştii şi...absurdul sau ridicolul de situaţie

Menţionăm că întâmplările de mai jos sunt fie adevărate fie cel puţin verosimile.

În timpul dictaturii staliniste un sobar analfabet îşi exersa semnătura pe un exemplar din Pravda (n.n. - oficiosul PCUS), tocmai pe prima pagina, lângă o fotografie a lui Iosif Visarionovici... Bietul sobar a fost denunţat şi, în virtutea articolului 58 din Codul Penal sovietic, a fost condamnat la 8 ani de muncă forţată în lagăr. Un asemenea sacrilegiu era de-a dreptul intolerabil!!!

După ce "tatuca" Stalin a trecut în nefiinţă, niciunul dintre acoliţii săi, care îi secondaseră ani în şir crimele sângeroase, nu a îndrăznit iniţial să deschidă uşa de la apartamentul său. A fost nevoie de întrunirea Politburoului (Biroul Politic) PCUS, care a deliberat îndelung (ceasuri bune) până să adopte hotărârea deschiderii uşii.

Trofim Lîsenko, agronomul "de casă" al lui Stalin a avut o idee cu totul "genială" pentru creşterea producţiilor agricole. A insistat ca seminţele să fie însămânţate în zăpada îngheţată. Acestea însă s-au umflat, au mucegăit şi s-au deteriorat complet, ceea ce a compromis total producţia, nu numai ca nu a ameliorat-o....Probabil acele seminţe puseseră la cale un complot împotriva statului sovietic!!!...Povestea tristă este că Lîsenko i-a acuzat pe agronomi că au aplicat eronat indicaţiile sale, iar nefericiţii au fost deportaţi imediat în Gulag.

În URSS, în timpul dictaturii staliniste, pălmuirea unui miliţian sau a unui membru al poliţiei politice era socotită act terorist.

În timpul aşa numitului "Mare Război Patriotic", sau de "apărare a patriei", de după declanşarea operaţiunii "Barbarosa" de către Germania, oricine din Uniunea Sovietică care făcea măcar vreo aluzie la calitatea armamentului german, se făcea vinovat de elogiere a tehnicii de luptă a inamicului şi azvârlit în lagăr. Stalin şi partidul trebuiau să pedepsească exemplar această pactizare mascată cu naziştii!!!

O şedinţă de comitet raional în URSS... Unul dintre vorbitori a pronunţat la un moment dat numele lui Stalin şi cei din sală s-au ridicat în picioare şi au început să aplaude frenetic...minute...apoi zeci de minute...tot aşa...nu îndrăznea nimeni să se aşeze de teamă de a nu fi acuzat. Într-un final, într-o stare de osteneală generală, generată de această emulaţie tovărăşească, cel care prezida şedinţa a decis că minutele alocate aplauzelor în picioare erau suficiente şi s-a aşezat...Apoi ceilalţi. Eroare fatală pentru cel care a avut iniţiativa: a doua zi a început să fie anchetat ...

În anii impunerii prin forţă a regimului de tip stalinist în România, la adăpostul brutalei Armate Roşii, agenţii Securităţiiau pătruns cu forţa într-o noapte în apartamentul poetului Constant Tonegaru. Acesta tocmai scrisese o poezie intitulată "Pistolul lui Werther" (de la personajul lui Goethe, din "Suferinţele tânărului Werther"). Securiştii, după ce au scotocit şi au întors cu susul în jos întreaga mansardă sărăcăcioasă a poetului, l-au bruscat pe acesta întorcându-l cu faţa la perete: "Scoate imediat pistolul. Unde îl ţii ascuns??". "Eu nu am niciun pistol!" "Lasă că ştim noi că ai, ai şi scris..."

Un miliţian îl abordează pe un tânăr care tot aştepta de foarte multă vreme lângă clădirea Consiliului Popular: "Dar tu ce tot faci ma aci??!..Circulă odată!...Pe cine tot aştepţi tu aci, ha?? Sau vrei să vii până la sectie??'' Tânărul răspunde calm: "Pe Godot!''...''Aha, lasa că pun eu mâna şi pe ăla!!" (nn- "Aşteptându-l pe Godot"- denumirea unei piese de teatru a lui Samuel Beckett).

La mineriada din 14-15 iunie 1990, minerii, sfătuiţi de "oameni de bine", cum îi plăcea lui Ion Iliescu să spună, au fost la un pas să întreprindă un atac asupra Muzeului Ţăranului Român. Deh, denumirea aducea cu o "oficină" a Partidului Naţional Ţărănesc...Că altfel ar fi fost intolerabilă o acţiune agresivă a clasei muncitoare împotriva unei instituţii care evoca ţărănimea "aliatul de nădejde" în făurirea comunismului.

Alte glume cu sovietici si comunisti romani...

-Este adevărat că disidentului Bukovski i s-a oferit o "Volga"?
- Da, aproximativ.. numai că nu este vorba de o Volga, ci de o bicicletă şi i s-a furat, nu i s-a oferit.

Un american şi un sovietic discutau despre drepturile şi libertăţile din propriile ţări. Americanul spune:
- Eu pot merge direct în Biroul Oval să bat cu pumnul în masă spunând: "Domnule preşdinte, nu sunt deloc de acord cu modul în care conduceţi ţara!!
- Dar şi eu pot face asta, a răspuns rusul
- Serios??!!
- Sigur că da. Merg în biroul de la Kremlin, bat cu pumnul în masă în faţa secretarului general şi strig: "Tovarăşe secretar general, nu sunt deloc de acord cu felul în care preşedintele Reagan conduce ţara!!!"

În plin Război rece... Secretarul Departamentului de Stat, John Foster Dulles intră precipitat în biroul preşedintelui Dwight Eisenhower:
- Sir, situaţia este gravă, se pare că pierdem teren.
- Ce s-a întâmplat?...
- Azi noapte, sovieticii au vopsit luna în întregime în roşu. Ce putem face?...
- Păi este simplu, John... Scriem şi noi cu alb pe lună "Coca-Cola".

A murit Vladimir Ilici Lenin şi, în ciuda crimelor pe care le săvârşise se prezintă la poarta raiului, rugându-l pe Sfântul Petru să îl primească înăuntru.
- Cum îţi permiţi după tot răul pe care l-ai făcut să revendici un loc în rai?..Locul tău e în infern, la Satana.
...A trecut ceva timp. Sfântul Petru se întâlneşte cu Satana şi îl abordează:
- Auzi Satană, ce se mai întâmplă cu nemernicul acela de Lenin?... s-a interesat şi Dumnezeu de el după ce, acum ceva vreme, a avut neruşinarea să ceară un loc în rai...
- Ascultă, în primul rând, formula de adresare este "tovarăşe Satana"...Iar în al doilea rând, nu există niciun dumnezeu...

Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu şi Emil Bobu erau într-o excursie în Delta Dunării. La un moment dat, cea dintâi doamnă a ţării vede nişte păsări cu pene albe:
- Ce sânt astea?...
- Pelicani, tovarăşa, răspunde Bobu.
- Foarte frumoşi. Aş vrea şi eu o blană de pelican! "Cel mai iubit fiu" a rămas foarte surprins:
- Nu ştii şi tu, măi femeie, că din pelicani se fac stilouri!!!
(În comunism, erau faimoase stilourile marca "Pelican")

Apropos de politica lui Nicolae Ceauşescu de rotaţie a cadrelor:
Un cetăţean vede cum un altul ţinea un sac strâns la capăt şi îl învărtea deasupra capului:
- Ce ai în sacul ăla, măi omule?...
- Şoareci.
- Şoareci??!!! Şi de ce faci asta?..
- Păi îi rotesc, nu cumva să aibă răgaz să pună la cale o conspiraţie şi să roadă sacul!

Nicolae Ceauşescu la vânătoare de raţe sălbatice... Nu se prea descurca şi era foarte iritat, când de după un tufiş apare V. C. Tudor şi începe să recite:
- Priviţi aceste raţe, ce şi-mpuşcate zboară.... Imediat, de după un alt tufiş, îşi face apariţia şi Adrian Păunescu, iar cei doi continuă recitând în cor:
- ...Le ţine-acolo sus iubirea lor de ţară!...

Două persoane aflate la o coadă imensă lângă un magazin începuseră să se plângă de condiţiile grele de trai. Atunci, un tânăr aflat în apropiere le ia deoparte şi le arată insigna de lucrător la Securitate. Între timp, alţi doi cetăţeni fuseseră auziţi de un vârstnic criticând regimul şi, la fel, respectiviii fuseseră luaţi deoparte, bătrânul arătându-le insigna de lucrător la Securitate. Atunci, pe lângă cele două grupuri care se formaseră, trece o bătrână cocoşată şi stafidită, cu toiag, care cu o voce care abia se înţelegea, strigă disperată:
- Dispersaţi, v-am tot zis să staţi dispersaţi!...

- Cum se numea cel mai sărac turc din timpul regimului comunist?
- Ali Mentara.

-Cum vorbeşte Ion Iliescu engleza?
- Precum chineza.
- Am constatat însă că în ultima vreme, Iliescu a început să evite să mai vorbească englezeşte. Oare de ce?...
- Păi s-au plâns chinezii că îi înjură.

1984: inaugurarea "magistralei albastre", Canalul Dunăre-Marea Neagră, una dintre măreţele ctitorii ale regimului Ceauşescu. Un securist îl abordează pe un cetăţean şi îl întreabă:
- De ce a construit tovarăşul secretar general Canalul?...
Imprudent, cetăţeanul răspunde:
- Să se plimbe cu tovarăşa cu barca. ...Dar imediat, realizând eroarea se corectează:
- ..De fapt să se plimbe cu poporul....Să se plimbe cu vaporul/ Ceauşescu şi poporul/ Să se plimbe cu bărcuţa/ Nicolae şi Lenuţa.

Nicolae Ceauşescu cere un sfat de la Emil Bobu, dorind să se descotorosească de câţiva activişti căzuţi în dizgraţie. Bobu propune:
- Îi întrebăm ghicitori, tovarăşe secretar general şi dacă nu ştiu, scăpăm de ei. Uitaţi, de exemplu: "Cine este fiul tatălui meu, dar nu sunt eu?"
- Păi cine e?...
- E frate-meu
- Bună ghicitoarea. Cu asta o să-i înfundăm. O să mă consult şi cu tovarăşa. Ceauşescu o cheamă pe soţia sa şi o întreabă:
- Cine este fiul tatălui meu, dar nu sunt eu?...
- Nu ştiu, dar ştii că mie poţi să îmi spui.
- Cum nu ştii??!!... e floare la ureche...E fratele lu' Bobu!

Tot anii 80... O coadă de 200 de metri în preajma unui magazin. Un om întreabă pe cineva din spate ce se dă. Cel întrebat dă din umeri...Înaintând pe lângă respectiva coadă, omul ajunge până lângă treptele prăvăliei, unde o bătrânică stătea jos:
- Mamaie, ce se dă aici?...Cu mirare, femeia răspunde:
- Da'se dă cumva ceva?!... Mie mi s-a făcut rău şi am stat şi eu aici.

A murit Nicu Ceauşescu şi a ajuns în iad. La un moment dat, îl vede pe Adolf Hitler, în smoală până la genunchi...Merge mai departe şi îl zăreşte pe Iosif Visarionovici Stalin înfipt în smoală până la brâu... Apoi, în fine, îl întâlneşte şi pe tatăl său, care era înfipt în smoală până la gât.
- Tată, dar rău ai ajuns!
- Se putea şi mai rau fiule. Eu stau de fapt pe umerii mamei tale...