În cursul veacurilor, soarta omenirii a fost pusă la grea încercare de numeroase catastrofe: războaie distrugătoare, calamităţi naturale, epidemii, regimuri politice totalitare, ce şi-au dezvăluit fără putinţă de tăgadă caracterul criminal. Epidemiile de ciumă au lovit Europa în mai multe rânduri. Cea mai gravă, care prin proporţiile sale putea conduce chiar la extincţia speciei umane a fost aşa numita "Moarte Neagră" (sau "Ciuma neagră") din timpul evului mediu. Ea a secerat între 1346 şi 1353 până la 50-60 % din populaţia europeană.
O altă epidemie de ciumă a cuprins Londra în 1665-1666 ("Marea Ciumă din Londra"), care a generat scăderea dramatică cu aproximativ un sfert a populaţiei oraşului. Despre acest episod relatează Daniel Defoe în al său "Jurnal din anul ciumei".
În secolul al XX-lea, ciuma (brună, respectiv roşie) s-a confundat cu totalitarismele nazist şi comunist. Am în vedere abordarea metaforică la care a procedat magistral Albert Camus în romanul "La Peste". Pentru înţelegerea comunismului, trebuie să ne raportăm nu doar la existenţialistul francez, ci şi la Arthur Koestler, George Orwell, Evgheni Zamiatin, Andrei Platonov, Andrei Makine,Vasili Grossman, Mihail Bulgakov, sau chiar Franz Kafka, dacă luăm în considerare multiplele situaţii frizând absurdul, ori birocraţia sufocantă, apăsătoare (ce umileşte şi înjoseşte individul), prezente în opera kafkiană.
Dar care este "ciuma" veacului XXI? Desigur, radicalismul religios. fudamentalismul islamic, promovat de organizaţii criminale, precum Statul Islamic. Extremismele religioase au cunoscut o recrudescenţă în ultimii ani. Din 2011 până în 2014, numărul creştinilor ucişi pentru credinţa lor pretutindeni pe glob, a crescut de aproximativ 4 ori.
https://www.youtube.com/watch?v=zwn7aPCwovU
Cercando lagloria
Il prezzoda pagare
E'la caduta dell'uomo."
