Evgheni Zamiatin, "Noi". Scurte reflecţii.

Am lecturat deunăzi excelentul roman distopic al lui Evgheni Zamiatin, "Noi" (We). Aparţinând literaturii de anticipaţie şi antiutopice, lucrarea "Noi" se constituie într-un pilon al literaturii distopice contemporane alături de alte opere faimoase, precum "O mie nouă sute optzeci şi patru" şi "Ferma animalelor", de George Orwell, ori "Minunata lume nouă" a lui Aldous Huxley. Zamiatin este, de fapt, un pionier al acestui gen de literatură, un merituos deschizător de drumuri. Orwell însuşi a recunoscut influenţele scriitorului rus asupra propriilor creaţii. Publicat în anul 1920, în plin război civil în Rusia, prin "Noi", Zamiatin a demonstrat o capacitate de predicţie remarcabilă. El a creat cu succes imaginea unei sociatăţi a viitorului neverosimile, în care individul, victimă a totalitarismelor şi a rigorilor acestora, (însă deopotrivă a robotizării şi mecanizării excesive), devine un soi de mutant psihico-emotionalo-intelectual, Într-o lume aflată sub deplina stăpânire a Statului Unic, Conducătorul, sau după caz, Fuhrerul, se confundă la Zamiatin cu "Binefăcătorul"; poliţia politică este identificabilă cu "Biroul Păzitorilor". "Păzitorii" aveau misiunea de a deconspira pe "duşmanii fericirii" şi a-i deferi Maşinii Binefăcătorului. "Binefăcătorul" însuşi era responsabil cu executarea pedepselor capitale. Maniera de suprimare a indezirabililor era oarecum comparabilă cu "vaporizarea" din opera orwelliană. Apiraţia omului către libertate era intolerabilă. Însăşi fericirea se confunda în Statul Unic cu lipsa libertăţii. Sărbătorirea Zilei Unanimităţii era un prilej de celebrare a cultului personalităţii "Binefăcătorului". Anchetele, ce implicau uneori utilizarea experimentelor pe deţinuţii care refuzau cu obstinaţie să îşi recunoască "crimele", erau efectuate de aşa-numitul "Operaţional". Monitorizarea strictă a relaţiilor intime reprezintă o altă caracteristică a regimurilor totalitare, cu deosebire a celor de extrema stângă.




Locuitorii Statului Unic au suferit o depersonalizare absolută, nemaiavînd nume, ci numere şi ecusoane. De fapt, ei înşişi erau socotiţi numere, încetând să mai fie fiinţe umane. Nivelarea socială deplină este relevată de obligativitatea purtării uniformelor cenuşii-albastre. Dezumanizarea nu se oprea la cele schiţate mai sus. Locuitorii Statului Unic erau "formaţi" în "uzinele de educare ale copiilor". Ei trebuiau să meargă încolonaţi şi să mărşăluiască în ritmul muzicii emise de Uzina muzicală. Absurdul şi neverosimilul ating cote paroxistice. A visa reprezenta un semn clar de boală. Conştiinţa individuală era o anomalie intolerabilă, ca de altminteri şi imaginaţia. Demersurile de spălare a creierelor întreprinse de autorităţi culminează cu obligativitatea efectuării operaţiilor de extirpare a imaginaţiei pentru toţi locuitorii. Astfel, se desăvârşea procesul de reducere a individului la un stadiu vegetativ. Locuitorii deveneau roboţi docili şi obedienţi ai Statului. Individul era , de fapt, insignifiant în faţa colectivităţii. "Eu" nu reprezintă nimic în raport cu "NOI".




Evgheni Zamiatin nu a inspirat doar pe Huxley şi Orwell. Recurgând la satira politică, el se apropie de alţi scriitori iluştri din arealul sovietic, precum Mihail Bulgakov şi Andrei Platonov. Chiar dacă noţiunile tehnice şi matematice sunt omniprezente la Zamiatin, lucrarea sa de căpătâi, romanul "Noi" se constituie într-o lectură agreabilă şi, de asemenea utilă, nu doar pentru filologi, ci şi pentru istorici şi specialiştii în ştiinţe politice.